Vindecarea RĂNILOR

Acesta este un atelier de vindecare arhetipală a rănii de trădare, care este rana principală a femeilor. E o rană a controlului, a fricii de angajament, a suspiciunii și singurătății.
Este rana lui “M-am ars odată, de acum încolo suflu și în iaurt”. Este o rană a celor care simt că nu aparțin și a fricii de expulzare și renegare. Este o rană în care vrem să îi ținem pe ceilalți lângă noi cu forță, dominindu-i și facandu-i să le fie frică de noi, sau încercând să îi facem dependenți de noi dacă nu îi putem face să ne iubească și să ne accepte în intimitatea lor.
Cei cu rana de trădare sunt atrași de poziții de leader, sunt ambițioși și vor să aibă un cuvânt important de spus. Ca și angajați ei pot fi dificili și incomozi și este greu de interacționat cu ei, dar pe de altă parte sunt foarte buni în ceea ce fac și extrem de responsabili.

Dacă avem această rană, înseamnă că am fost trădați în copilărie. Cineva important pentru noi, de obicei părinții, ne-au făcut să ne pierdem ÎNCREDEREA în ei fie prin nerespectarea promisiunilor făcute, spunandu-le altora secretele noastre, folosind împotriva noastră ceva ce le-am spus în confidențialitate, fie lasandu-ne în grija altor persone care ne-au rănit/abuzat. Dacă părintele are un comportament contradictoriu fiind când iubitor și înțelegător, când critic și intolerant copilul se simte trădat și confuz. Alte cauze ale rănii de trădare pot fi: minciuna, înșelătoria, critica malițioasă, meschinăria, lipsa de responsabilitate a celor care au avut grijă de noi în copilărie.

Rănile iubirii este un atelier arhetipal inițiatic.

Scopul lui este să ne repună în contact cu inima noastră și cu cicatricile ei pentru a le putea în sfârșit vindeca.

Din cauza condiționărilor, suferințelor, umilințelor și a fricilor de tot felul ne închidem inima intre ziduri de emoții împietrite și nu ne mai dăm voie să iubim profund și complet.

Ca urmare a criticilor și pedepselor repetate, Copilul Divin vesel, liber și conectat la univers, care locuiește în inima noastră, începe să se închidă în el și nu ne mai ghidează pașii și alegerile.

Astfel, în timp, uităm ce este IUBIREA ADEVĂRATĂ, multumindu-ne să simțim doar formele ei distorsionate, acceptate de societate și învățate în familie.

Dar undeva în străfundurile minții noastre există amintirea unei iubiri totale care ne scurtcircuitează ființa și începem să căutam acea stare de grație recurgând la droguri, sporturi extreme, sex, alcool sau orice alt remediu sau metoda care ne poate intensifica simțurile.

Este o rana pe care nu se prea lucrează dar ea este foarte profunda și toți o avem. Aceasta este rana pricipala a vindecătorilor și salvatorilor. Vom trece prin separarea de mama, de părinți, de casă, de divinitate și de familia de lumină din care facem parte și prin etapele de tranziție. Dar cel mai mult vom lucra pe SEPARARAEA DE IUBIRE și o vom vindeca.

Găsim copilul galactic orfan, care nu este de pe acest pământ și care a venit aici cu misiunea să salveze pământul și pe cei "bolnavi". Dezactivăm arhetipurile OII NEGRE și a DUȘMANULUI INTERIOR. Descoperim care este RANA NOASTRĂ CEA MAI PROFUNDĂ produsă atunci când ne-am separat de iubire și cu ce masca principală o acoperim.

Ne reconectam la univers, la familia nostra galactică și la sufletul nostru (chakra 8).

Acesta este un atelier în care ne vom recupera dreptul la cuvânt și autenticitatea. Scopul este sa ne eliberăm din închisorile mintii și ale fricii pe care le-am creat în copilărie în încercarea disperată de a supraviețui într-o lume confuză, ostilă și nedreaptă. Pentru aceasta va trebui să ne vindecăm rana de nedreptate.

Această rană se dezvoltă, de obicei, din cauza relației disfunctionale cu părintele de același sex în jurul vârstei de 4-6 ani când copilul începe să își dezvolte individualitatea.

Dacă părinții au fost prea critici și autoritari cu noi sau ne-au comparat mereu cu alți copii, ei ne-au luat inconștient dreptul la exprimarea de sine și de a fi noi înșine. Dacă am primit prea puțin din ce am cerut noi sau prea mult din ce nu am cerut, ni se transmite că ceea ce ne dorim noi nu este în regulă și ne blocăm atât capacitatea de a cere, cât și de a primi.

Efectul major al acestei răni este BLOCAREA EMOTILOR. Ca să putem face față cerințelor și obligațiilor impuse de părinții nostrii, noi renunțăm la nevoile și emoțiile noastre și ne construim o mască RIGIDĂ, care să ascundă cât suntem de sensibili și de afectați de ce ni se întâmplă. Astfel ajungem în timp să ne ÎNDOIM de meritul și valoarea noastră și nu ne putem accepta așa cum suntem. De aceea învățăm să ne AUTOCONTROLĂM la extrem și facem încercări disperate să devenim PERFECȚI.

Acesta este un atelier de vindecare arhetipală a rănii de abandon.

Facem această rană între 1 și 3 ani ani, de obicei cu părintele de sex opus. Dacă acesta nu este prezent fizic sau emoțional în viața noastră, dacă nu are timp pentru noi, dacă părinții ne lasă la bunici, dacă apare un frate sau sora în familie, etc.—scenariile de abandon sunt variate și se pot ramifica la nesfârșit. Dar toate aceste scenarii au legătură cu LIPSA DE HRANĂ fizică sau afectivă de care avem noi nevoie!! Rezultatul este că ne simțim nedemni de iubire și fără valoare.

Ca să nu se repete abandonul, copilul din noi face și mai multe eforturi să fie cuminte, bun, valoros și util. Pentru că vrem aprecierea părintelui de sex opus, începem să ne trăim viața în jurul nevoilor și dorințelor lui, anticipandu-i-le și încercând să îl facem fericit, FUZIONÂND CU EL. Atunci când acesta este nefericit, copilul se simte vinovat și crede că el nu a făcut suficient, că a eșuat în strădaniile lui.

Emoția principală care alimentează abandonul este VINOVĂȚIA. Acest copil este dependent de validare și cu o foame de atenție pe care nimeni nu i-o poate satisface.

Ca adult, el are tendința să creeze atașamente emoționale și să dramatizeze. Îi place sexul, mâncarea și are nevoie să fie în centrul atenției, să fie vedetă („drama queen”).

Acesta este un atelier arhetipal în care ne vindecăm rana de umilință.
Rana de umilință este o rană a rușinii.
Rușinea ne face mici, vulnerabili, murdari,nedemni de iubire și ne ia dreptul de a fi.
Rușinea ne face să ne ascundem de alții și de noi înșine.
Ceea ce nu știm este că rușinea se moștenește.

Dacă venim aici ca să vindecăm această rană, ne vom naște într-o familie care ne va umili.
Orice “secret de familie” ne întreține murdăria și rușinea. Dacă tatăl este alcoholic, dacă avem o rudă “oaie neagră”, dacă părinții noștri consideră sexul un păcat, dacă ne naștem cu o boală sau cu o altă „problemă” care ne face diferiți de ceilalți copii, etc. noi vom internaliza rușinea și vom trăi sub umbra și influența ei tot restul vieții.
Obsesia mamei pentru curățenie și hăinuțe curate și obsesia tatălui pentru note bune și rezultate școlare sau diplome este un indiciu bun că rana lor principală este cea de umilință. Ei vor pune presiune pe copii ca să îi facă mândri și vor fi terorizați de ce spune lumea despre ei. Ei iși vor proiecta rușinea pe copii lor, umilindu-i, criticându-i și ridiculizându-i în permanență - aceasta este o formă de motivare a copilului pentru ei.
Rana de umilință este RANA PRINCIPALĂ A BĂRBAȚILOR. (Trădarea este rana principală a femeilor.) Acest lucru nu inseamnă că influența ei nu este la fel de puternică în cazul femeilor (vezi rățuștele urâte, oaia neagră, țapul ispășitor și copilul-defect!!)

Acesta este un atelier de vindecare arhetipala a rănii de respingere. Respingerea este cea mai veche rană a noastră. Ea poate apărea la naștere și chiar mai devreme, încă în pântecele mamei. Dacă mamei i-a fost rău pe durata sarcinii, dacă unul dintre părinți nu a dorit copilul sau a dorit un copil de sex diferit, dacă bebelușul are probleme de sănătate –sunt cauze multiple care ne pot crea aceasta rană. În plus, dacă am venit să vindecăm această rană, orice interacțiune cu cei din jur o vom interpreta ca pe o respingere!

Sentimentele subterane care alimentează rană sunt RUȘINEA și SCÂRBA, care ne fac să ne simțim zerouri lipsite de valoare și sens. Acest sentiment de inutilitate ne ține suspendați în afara realității, într-o lume rece, intelectuală, sau într-o lume roz imaginară, create ca să compenseze golul din viața de zi cu zi.

Viața presupune un efort continuu și fără prea mari satisfacții, pentru că beneficiile materiale sunt doar o altă capcană a societății care ne respinge cu indiferență. Avem sentimentul că suntem de pe altă lume, pentru că nu ne putem adapta la planul fizic și acesta ne descarcă energetic în permanență prin pretențiile pe care le are de la noi. Cei cu o puternică rana de respingere sunt interesați de spiritualitate sau de planul mental, preferând să trăiască într-o lume de idei și concepte decât într-o lume de relații.