Când nu ne cunoaștem valoarea și ne îndoim de noi, când nu ne credem suficient de buni și începem să pretindem că suntem altfel sau altcineva decât suntem, inconștient devenim IMPOSTORI. În multe circumstanțe în care suntem nesiguri putem aluneca în impostură, fie la școală, facultate sau la locul de muncă, în interacțiunile noastre sociale și în relațiile noastre intime.
CINE ESTE IMPOSTORUL ȘI DE CE A AJUNS SĂ FIE AȘA
Impostorul este cel care crede despre el că nu merita ceea ce are sau ce primește de la ceilalți. El are o stima atât de joasa încât se ascunde de ceilalți și nu se poate bucura de succesele și realizările lui. Daca face ceva bine e din noroc sau e meritul echipei sau al celor care l-au susținut și se simte VINOVAT când primește laude sau validare. El nu își poate recunoaște meritele și are o frica foarte mare de a nu fi prins și demascat într-o buna zi. El se simte FALS și crede că trebuie să joace teatru pentru cei din jur că să fie acceptat de ei.
Cauzele acestui sindrom pot fi multiple și complexe: de la așteptări prea mari din partea părinților, sau respingere pe considerente fizice (nu ai culoarea potrivita, ești fata și nu băiat, semeni cu ruda greșită, etc), emoționale sau mentale (“ești prost”, “ești un nimic”, “mai bine nu te făceam”, “nu ești copilul meu”) și până la părinți prea permisivi care ne-au trecut prea multe cu vederea.
Copilul din noi nu are repere clare, NU ȘTIE CINE ESTE și care este locul lui în familie. Granițele lui sunt atât de estompate încât el poate fi oricine, poate juca orice rol, că un cameleon el poate lua culorile mediului. El poate fi perfecționist, erou, salvator, geniu, expert sau vedeta, el poate fi clown sau băiatul și fata buna care rămâne la serviciu peste program ca să își ajute colegii și să facă treaba în locul lor, dar în tot acest timp, pe sub toate aceste măști, el știe că nu e decât un chip invizibil, fară contur, fară consistenta.
Impostorul își ascunde nesiguranța, depresia și anxietatea sub un zâmbet și un optimism forțat. El e mereu cu motoarele turate, gata să îndepărteze toate obstacolele din cale și să urce pe Himalaya oricând. El nu vrea să le demonstreze altora că poate, ci lui însuși. El se ascunde de depresia lui luandu-și sarcini aproape imposibile de atins, bazandu-se pe adrenalina și pe efort susținut. Și cu cât ceilalți îl lauda mai mult, cu atât el se simte mai fals și mai deprimat. Și cu atât este mai speriat că ceilalți să nu își dea seama ce gol și mic și mărunt se simte el pe dinăuntru.
El are nevoie să fie SPECIAL, pentru că de mic a fost calcat în picioare, a fost nimeni. Îi e o frica imensa de eșec dar și de succes. Vrea să fie văzut dar îi e frica de expunere. Când are succes se simte vinovat, iar când nu i se da atenție, simte că nu contează și nu exista. El trăiește un iad lăuntric și nu îi e bine nicicum și nicăieri, nici în viață profesionala și nici în viață personala.
Și în relațiile cu cei apropiați sau în relația de cuplu, impostorul joaca roluri. El e mereu pe scena, mereu glumește sau pozează sau creează drame. Pentru că operează dintr-un modul de supraviețuire, totul cu el este chinuit și este o pendulare intre agonie și extaz. La el totul este LUPTA SAU FUGI și are dureri de spate pentru că suprarenalele lui sunt foarte solicitate.
Când are foarte multa energie și o risipește aiurea, când e complet inert și epuizat și atunci se ascunde ca să nu fie văzut. Își poate proiecta nesiguranță și nemulțumirea de sine pe partener și nu-i convine nimic acasă, dar în exterior îl lauda mai mult decât este cazul. În relații el seamana cu saltimbancul care e mereu pe vârfuri pe o coarda întinsă la mare înălțime. Și orice greșeală îi poate fi fatala. Și relația lui cu spectatorii este de iubire/ura. Are o nevoie cronica de ei pentru că fară ei performantele lui nu își au rostul, dar în același timp îi uraște pentru că îl obliga (după părerea lui) să își riște zilnic viață. Și cel mai dureros este faptul că toate acestea se petrec doar în mintea lui, pentru că nu știe cum să se oprească, cum să se dea jos de pe coarda pe care s-a urcat în copilărie, fară asigurare, și-a crescut acolo, pe ea.
CE VOM FACE
Vom lucra pe cauzele stimei de sine joase.
Îl vom găsi pe copilul care nu contează și îi vom da înapoi valoarea, identitatea și dreptul să existe.
Vom dizolva fricile care stau la baza imposturii ( de eșec, de succes, de expunere, dar și frica de a fi tu însuți)
Vom intra în 6 dimensiuni ale imposturii și vom descoperi 5 tipuri de impostură
Ne vom curata de anxietate, îndoială de sine și de îngrijorarea care ne îmbolnăvește stomacul
Vom sta față în față cu măștile trădării de sine, le vom evalua și dizolva
Ne vom construi o mască socială nouă, mult mai apropiată de adevărul ființei noastre
Vom ieși din capcana falsității în căutarea autenticității.
No Comments