În această cameră ai adunat multe unelte, arme și accesorii. Unele dintre ele sunt utile, iar altele nu. Aici mai poți găsi metode, mecanisme și tehnici pe care le-ai creat în copilărie pentru a supraviețui. Problema este că ai uitat de ele, dar, adult fiind, încă le folosești inconștient ca să scapi de situațiile negative sau jenante. Si le-ai creat la 3 ani!!
Când durerea este prea mare pentru un copil, el ajunge la un moment-limită în care decide că nu mai vrea SĂ SIMTĂ, SĂ AUDĂ, sau SĂ ȘTIE, iar aceste mecanisme de apărare îi vor prelua corpul și îi vor distorsiona energia într-o asemenea măsură încât el nu va mai putea putea simți emoții, sau auzi și vedea ce se întâmplă sub nasul lui, dacă există un potențial de durere sau umilință acolo.
În copilăria noastră creăm, de asemenea, identități false, măști și costume care ne permit să ne disociem de durere, vinovăție, frică, rușine sau de orice situație negativă atunci când devine copleșitoare.
COPILUL BOLNAV va primi întotdeauna mai multă atenție decât unul sănătos, VICTIMA va găsi mereu pe cineva care să-l salveze (un salvator) sau să-i acorde atenție negativă (un abuzator), BĂIATUL SAU FATA BUNĂ vor avea mereu mulți oameni în preajmă, care îi vor folosi dar cel puțin ei nu se vor mai simți atât de singuri.
Trebuie să intrăm în această cameră și să descoperim ce identități false se ridică pe neașteptate din umbră și preiau conducerea atunci când ni se activează răni vechi sau se repetă situații dificile din copilăria noastră în viața de adult.
No Comments