Gândiți-vă la copilărie ca la o altă dimensiune cu propria geografie, caracteristici, reguli și reglementări. Aceasta este dimensiunea viselor și a coșmarurilor, a magiei și a creșterii, a fricilor și a lecțiilor învățate în durere și pedeapsă. Dar aceasta este și dimensiunea iubirii materne și a protecției paterne.

Pășim în această dimensiune de îndată ce ne naștem și învățăm cum să mergem, să vorbim, să acționăm și să reacționăm în această lume nouă care se desfășoară în fața ochilor noștri pas cu pas și an de an. Este un spațiu plin de provocări și eșecuri, dar și de mici succese și prieteni buni.

Aceasta este cea mai puțin stabilă dimensiune dintre toate, deoarece nu-i cunoaștem regulile și nu avem noțiuni clare despre cum să supraviețuim pe acest tărâm. Visele copilului și realitățile părinților se suprapun încă în acest loc plin de jocuri și emoții, de hohote de râs și de plâns. Totul este nou aici pentru copil: corpul lui fragil, emoțiile lui turbulente și gândurile lui ciudate, contradictorii de multe ori.

De fapt, întreaga noastră viață este scrisă în primii șapte ani ai dezvoltării noastre, când desenăm HARTA REALITĂTII INTERIOARE. Apoi vom folosi această hartă tot restul vieții pentru a ne atinge obiectivele și destinațiile inconștiente stabilite atunci, fără să știm asta.

Preluăm și moștenim atât de multe informații de la familia și îngrijitorii noștri în acel timp! Reperele și treptele, căile pe care trebuie să le urmăm, capcanele și ispitele vieții pe care trebuie să le evităm cu orice preț, obstacolele și podurile de traversat sunt doar câteva dintre datele pe care le dobândim atunci. Dar moștenim și frica și credințele părinților, precum și rănile, tiparele și experiențele ancestrale ale familiei.

Sunt atât de multe povești pe care le auzim despre lucruri rele care s-au întâmplat în trecut și lucruri minunate care este puțin probabil să ni se întâmple dacă nu devenim perfecți. Ni se spune că basmele sunt posibile doar dacă facem un efort, dacă suntem buni, drăguți și ascultători, și suntem avertizați de pericolele de a nu fi suficient de buni sau demni. Pentru un copil, prinții și prințesele, căpcăunii și monștrii sunt reali și devin modelele noastre de urmat sau dușmanii noștri.

În copilărie învățăm cine suntem și cât de importanți suntem pentru familia noastră. De asemenea primim rolurile pe care trebuie să le jucăm acasă și mai târziu în lume, cum să facem față vieții de zi cu zi și cum să facem față crizelor și provocărilor. De la părinții noștri înțelegem cum trebuie să ne comportăm, cum să gândim, cum să iubim și cum să acționăm și începem să copiem oamenii pe care îi admirăm.

Aceste programe mentale, convingeri limitative, mecanisme de apărare și amprente emoționale ne vor modela atât personalitatea, cât și măștile sociale, adică cine suntem și cine ne prefacem că suntem pentru a fi acceptați de societate.

Te invit să accesezi dimensiunea copilăriei tale și să descoperi ce aspecte ale ființei tale ai abandonat acolo. Află ce daruri, talente și calități ai lăsat în urmă, ce dureri, vinovații și rușini se ascund sub covor și ce frici și răni te sabotează din umbră.

Am structurat acest curs în 3 module:

CAMERA INSORITA A COPILARIEI, 13 OCTOMBRIE, 19;00-22;00

CAMERA INTUNECATA A COPILARIEI, 20 OCTOMBRIE, 19;00-22;00

SALA ARMELOR COPILARIEI, 27 OCTOMBRIE, 19;00-22;00