SINDROMUL ALBĂ-CA-ZĂPADA SAU VIAȚA ÎN UMBRA MAMEI

Când viața noastră este imposibilă din cauza copilăriei noastre tragice, avem tendința să fugim de nevoile noastre și să acceptăm roluri în viețile altora. Acesta este arhetipul care ne împinge cel mai ușor și mai rapid în rolul de SALVATOR.

Albă ca zăpada e o alta victimă a relației cu mama.

De data aceasta nu este o mamă rece și absentă, sau o mamă copleșitoare și nefericită, ci o mamă egoistă, invidioasă și prigonitoare, o mamă obsedată de propria ei importanță, o mamă cu o foame de atenție atât de mare încât uscăciunea ei interioară omoară elementul feminin din noi. Indiferent cum se manifestă mama noastră, ceea ce moștenim de la ea este golul ei de iubire și atenție.

Golul ei poate fi atât de mare, încât să umple tot spațiul cu nevoile și pretențiile ei ce pot veni pe un ton rece și dur sau sub forma unei nemulțumiri și căinări continue.

Cu cât mama noastră ocupă mai mult spațiu, cu atât mai puțin loc ne rămâne pentru satisfacerea propriilor nevoi.

Albă ca zăpada este fetița inocentă din noi care își trăiește inconștient viața în umbra mamei! Spun inconștient pentru că toate alegerile ei sunt simple reacții la acțiunile mamei vitrege.

Ea este complet lipsită de putere deși are iluzia libertății și iubirii piticilor.

De fapt, ea nu are identitate proprie, pentru că piticii (arhetipul bărbatului din viața ei) o pun pe un piedestal și o adoră din cauza frumuseții ei, iar mama ei vitregă îi dorește moartea din aceeași cauză.

Ca de obicei când este vorba despre statutul de femeie, totul se învârte în jurul ideii de frumusețe.

Dar în cazul mamei vitrege frumusețea este corcită și criminală și doar poleială de suprafață, iar în cazul Albei ca Zăpada frumusețea este inconștientă și neasumată.

În viața de zi cu zi, frumusețea femeii poate fi un handicap și o povară. Ea atrage invidie din partea celorlalte femei și dorința de posesie/posedare din partea bărbaților.

Din cauza acestei dualități, rolul cel mai ușor de jucat pentru astfel de fetițe este cel de „obiect sexual”, de vampă și FEMME FATALE care sunt umbre ale arhetipului IUBITEI.

Scopul acestui atelier este să vă ajute:

• să vă îmbrățișați propria viață
• să ieșiți din sfera de influență a mamei
• să vă redescoperiți nevoile și dorințele
• să vă dați voie să creșteți
• să ieșiți din starea de așteptare a prințului din povești în timp ce „măturați” prin locuințele și birourile altora
• să săriți dintr-un viitor utopic și să aterizați într-un prezent pe care să îl umpleți cu mici bucurii și mari satisfacții.

Tuturor „fetițelor” foarte legate de mama lor, indiferent daca această legătură vine sub formă pozitivă (fac tot ce pot ca să o mulțumesc pe mama) sau sub formă negativă (respingere, provocare și pedepsire a mamei). Ideea este că indiferent ce vârstă avem acum, încă ne învârtim în sfera de influență a mamei și inconștient sau nu încă îi mai vrem acceptarea și recunoașterea ca să merităm să existăm!!

DREPTUL NOSTRU DE A FI este încă la mama noastră.

Rana noastră de neacceptare poate fi foarte veche și adânc îngropată, încă din perioada intrauterină în care mama fie a vrut să facă avort, fie a dus foarte greu sarcina și riscul unui avort a fost mare, fie părinții și-au dorit băiat.

„Fetițelor” care au relații disfunctionale cu bărbații. Dacă în copilăria noastră tatăl a fost absent sau nu și-a jucat rolul de protector, fetița știe că nu se poate baza pe elementul masculin. În timp bărbații din viața ei sunt fie vânători care pot fi manipulațipentru a obține ce ne dorim de la ei, fie pitici care trebuie îngrijiți și „ajutați” să se dezvolte.

Acest tipar duce la o relație catastrofală de cuplu, bazată pe putere și niciodată pe egalitate și parteneriat. În același timp, suntem obligate să seducem vânătorii (rolul prostituatei față de șefii sau cei ce reprezintă autoritatea în viață noastră) și să avem grijă de pitici (rolul de mame față de partenerii noștri).

• Ne descoperim frumusețea, în momentul în care ne descoperim sexualitatea.

În copilărie toți suntem frumoși, dar momentul în care ne descoperim frumusețea și învățam să o folosim pentru a obține ceea ce ne dorim, este momentul în care ne dăm seama că băieții sunt o specie aparte, care ne pot valida importanța și valoarea de sine.

• Ne vom dezgheța emoțional.
• Ne vom trezi la realitatea că doar efortul și disciplina ne pot aduce ce ne dorim.
• Ne vom elibera de nevoia de a obține totul repede și ușor pentru că ni se cuvine.
• Ne vom elibera de naivitate și credulitate.
• Ne vom asuma confruntarea și vom elibera frica de conflict.
• Ne vom asuma viața și nevoile noastre.
• Ne eliberăm de tiparul EXIST DOAR PENTRU ALȚII și de nevoia de a fi UTILĂ.
• Ieșim din izolare (sunt o insulă) și vom construi punți de comunicare cu alte insule.
• Înlocuim tiparul de FERICIȚI PÂNĂ LA ADÂNCI BĂTRÂNEȚE cu FERICIȚI ÎN PREZENT!